NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Ne- + înfrânt.
NEÎNFRÂNT adj. v. imbatabil.
neînfrânt adj. m., pl. neînfrânți; f. sg. neînfrântă, pl. neînfrânte
NEÎNFRÂNT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la înfrânt): De ~ care nu poate fi înfrânt; de nebiruit; de neînvins; invincibil. /ne- + înfrânt