NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea la minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.
NEGHIÓB adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.
Neghiob ≠ ager, deștept, înțelept, inteligent, isteț, mintios
neghiób (neghioábă), adj. – Prost, nătîng. Origine obscură. Ne- pare să fie element expresiv, ca în nătă-, cf. năvleg, năvîrlie; dar al doilea element e greu de identificat. Der., din sl. negodinŭ „ingrat”, cf. rus. negodnyĭ „nerod” (Cihac, II, 215), sau din mag. nagyobb „mai mare, major” (Scriban) nu pare posibilă. Tiktin îl interpretează pe ne- drept prefix negativ. Der. neghiobesc, adj. (prostesc); neghiobește, adv. (prostește); neghiobi, vb. (a prosti); neghiobie, s. f. (prostie).
neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; f. sg. neghioábă, pl. neghioábe
NEGHIÓB ~oábă (~óbi, ~oábe) 1) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; tâmp; nerod; năuc; netot; tont; nătărău; nepriceput; stupid. 2) Care este lipsit de îndemânare; neîndemânatic; stângaci. /Orig. nec.