NEASEMĂNÁT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Ne- + asemănat.
NEASEMĂNÁT adj. v. unic.
neasemănát adj. m. (sil. ne-a-), pl. neasemănáți; f. sg. neasemănátă, pl. neasemănáte
NEASEMĂNÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la asemănat): De ~ care nu poate fi asemănat; incomparabil. [Sil. ne-a-] /ne- + asemănat