MONÓIC, -Ă, monoici, -ce, adj. (Despre plante) Care are flori unisexuate, masculine sau feminine, dispuse pe același individ. – Din fr. monoïque.MONÓIC, -Ă adj. (Despre plante unisexuate; op. dioic) Care poartă pe aceeași tulpină flori atât masculine cât și feminine. [Pron. -no-ic. / fr. monoïque, cf. gr. monos – unic, oikos
– casă].MONÓIC, -Ă adj. (despre plante) cu flori unisexuate mascule și femele dispuse pe aceeași tulpină. ( fr. monoïque)monóic adj. m. (sil. -no-ic), pl. monóici, f. sg. monóică, pl. monóiceMONÓIC ~că (~ci, ~ce) (despre plante) Care are flori atât masculine, cât și feminine pe aceeași tulpină. /fr. monoïque