MISTÉR1, mistere, s. n. 1. Ceea ce este (încă) necunoscut, neînțeles sau descoperit; taină; secret. 2. Dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești. 3. (La pl.) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați. 4. (La pl.) Lucrare dramatică specifică evului mediu, cu caracter religios sau laic, reprezentată cu prilejul unor sărbători (religioase). [Var.: (înv.) mistèriu s. n.] – Din fr. mystère, lat. mysterium.
MÍSTER2 s. m. (Mai ales în Anglia) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar; domn. – Cuv. engl.
MISTÉR s.n. 1. Ritual religios secret în Grecia și Roma antică, la care participau numai cei inițiați. ♦ Taină; secret. 2. Doctrină religioasă care nu era împărtășită decât unui număr restrâns de inițiați. ♦ Dogmă religioasă creștină care trebuie primită așa cum este dată și care se crede a fi inaccesibilă rațiunii omenești. 3. (În evul mediu în țările catolice) Dramă religioasă cu subiect biblic și hagiografic. [Cf. fr. mystère, lat. mysterium – lucru ascuns].
MÍSTER s.m. Termen de adresare în Anglia către un bărbat care nu are titlu nobiliar; domn. [ engl. mister].
MISTÉR1 s. n. 1. (pl.) ritual religios secret în Grecia și Roma antică, la care participau numai cei inițiați. 2. doctrină religioasă care nu era împărtășită decât unui număr restrâns de inițiați. ◊ dogmă religioasă creștină care trebuie primită așa cum este și care se crede a fi inaccesibilă rațiunii. 3. lucrare dramatică medievală cu subiect biblic și hagiografic. 4. ceea ce este necunoscut, neînțeles, încă inexplicabil; taină; secret. ( fr. mystère, lat. mysterium, gr. mysterion)
MÍSTER2 s. m. inv. (adresare în Anglia către un bărbat care nu are titlu nobiliar) domn. ( engl. mister)
MISTÉR s. 1. enigmă, secret, taină, (rar) misteriozitate, (fig.) șaradă. (~ele naturii.) 2. v. taină.
mistér s. n., pl. mistére
míster s. m. invar.
MISTÉR ~e n. 1) Lucru necunoscut sau nepătruns de rațiune; taină; enigmă. 2) rel. Dogmă creștină considerată ca fiind inaccesibilă rațiunii omenești. 3) (în antichitatea greco-romană) Ansamblu de teze și de practici religioase, cunoscute numai persoanelor inițiate. 4) (în evul mediu) Operă dramatică cu caracter religios. /fr. mystere, lat. mysterium