MESTECĂNÍȘ, mestecănișuri, s. n. Pădure de mesteceni; grup de mesteceni. – Mesteacăn + suf. -iș.
MESTECĂNÍȘ s. mestecănet, (reg.) mestecăniște, mestecărie, mesteciș.
mestecăníș s. n., pl. mestecăníșuri
MESTECĂNÍȘ ~uri n. 1) Loc unde cresc mesteceni. 2) Pădurice de mesteceni. /mesteacăn + suf. ~iș