MECANICÍSM s. n. Concepție care explică fenomenele biologice, sociale, psihice etc. pe baza principiilor și legilor mecanicii (I 1), reducând întreaga diversitate calitativă a fenomenelor și a proceselor naturii la fenomene și procese mecanice. – Mecanic + suf. -ism. Cf. it. meccanicismo.
MECANICÍSM n. Concepție filozofică conform căreia toate fenomenele naturii și ale societății se pot explica numai prin legile formei mecanice de mișcare a materiei. /it. meccanicismo
MECANICÍSM s.n. 1. Concepție filozofică dominantă în sec. XVI-XVIII care explică lumea cu ajutorul legilor mecanicii și reduce diversitatea calitativă a proceselor și a fenomenelor lumii la procese și fenomene mecanice. 2. (Rar) Tendință de mecanizare (excesivă). V. mașinism [în DN]. [ rus. mekanițizm].
MECANICÍSM s. n. 1. concepție filozofică materialistă dominantă în sec. XVI-XVIII, care încerca să descrie și să explice fenomenele realității pe baza legilor mecanicii. 2. reducere a fenomenelor de ordin superior la fenomenele mai simple care intră în componența lor. ( rus. mekanițizm, it. mecanicismo)
mecanicísm s. n.