LUCÍD, -Ă, lucizi, -de, adj. Care are o minte clară, pătrunzătoare, care este conștient de realitate, care înțelege și exprimă clar lucrurile. ♦ (Adverbial) În deplinătatea facultăților mintale, conștient; rațional; treaz. – Din fr. lucide.
LUCÍD, -Ă adj. Treaz, conștient; cu mintea clară. ♦ adv. În deplinătatea facultăților intelectuale; treaz. [ fr. lucide, cf. lat. lucidus – transparent].
LUCÍD, -Ă adj. 1. conștient; (fig.) treaz. 2. care judecă limpede, cu mintea clară. ( fr. lucide)
LUCÍD adj. 1. v. conștient. 2. (fig.) limpede. (Are o minte ~.)
Lucid ≠ nelucid, tulbure
lucíd adj. m., pl. lucízi; f. sg. lucídă, pl. lucíde
LUCÍD¹ ~dă (~zi, ~de) Care înțelege bine lucrurile; limpede. /fr. lucide, lat. lucidus
LUCÍD² adv. În mod rațional; cu claritate; conștient. /fr. lucide, lat. lucidus