JELUÍRE, jeluiri, s. f. Acțiunea de a (se) jelui și rezultatul ei; plângere, tânguire, jeluială. ♦ (Concr.) Reclamație, jalbă. – V. jelui.JELUÍRE s. v. văitat.JELUÍRE s. v. bocire, jelire, plângere, plâns.jeluíre s. f., g.-d. art. jeluírii; pl. jeluíriJELUÍ, jeluiésc (jélui), vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și tranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la…). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). – Din sl. žalovati.A SE JELUÍ mă ~iésc intranz. 1) A-și împărtăși neplăcerile cuiva; a se tângui; a se plânge; a se căina; a se jeli. 2) pop.
A adresa o reclamație; a se plânge. /sl. zălovatiJELUÍ vb. 1. a boci, a jeli, a plânge. (A ~ un mort.) 2. v. văita.JELUÍ vb. v. acuza aspira, căi, căina compătimi, denunța, deplânge, dori, învinovăți, învinui, jindui, năzui, pârî, plânge, pocăi, pofti, pretinde, reclama, regreta, râvni, spune, tinde, ținti, urmări, visa, viza.jeluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. jeluiáscă