IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubește, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor.
IUBITÓR adj., s. 1. adj. v. afectuos. 2. adj., s. v. amator.
iubitór adj. m., pl. iubitóri; f. sg. și pl. iubitoáre
IUBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care iubește. /a iubi + suf. ~tor