INTOLERÁNT, -Ă, intoleranți, -te, adj. Care nu e tolerant; neîngăduitor, netolerant. – Din fr. intolérant.
INTOLERÁNT, -Ă adj. Neîngăduitor. [Cf. fr. intolérant].
INTOLERÁNT, -Ă adj. 1. care nu respectă libertatea de gândire, care nu suportă altă credință, religie decât a sa; fanatic. 2. (despre organism) care nu suportă (un medicament). ( fr. intolérant)
INTOLERÁNT adj. v. neîngăduitor.
Intolerant ≠ tolerant
intoleránt adj. m. tolerant
INTOLERÁNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este tolerant; neîngăduitor. /fr. intolérant