INDISCIPLÍNĂ s. f. Lipsă de disciplină; nesupunere; p. ext. dezordine. – Din fr. indiscipline.
INDISCIPLÍNĂ f. Lipsă de disciplină. [G.-D. indisciplinei; Sil. -ci-pli-] /fr. indiscipline
INDISCIPLÍNĂ s.f. Lipsă de disciplină; nesupunere; (p. ext.) dezordine. [Cf. fr. indiscipline].
INDISCIPLÍNĂ s. f. lipsă de disciplină; nesupunere; (p. ext.) dezordine. ( fr. indiscipline)
INDISCIPLÍNĂ s. neascultare, nedisciplină, nesupunere, (livr.) insubordonare, (rar) recalcitranță. (Act de ~.)
Indisciplină ≠ disciplină
indisciplínă s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. indisciplínei