INCRIMINÁ, incriminez, vb. I. Tranz. A acuza o persoană de săvârșirea unei crime; p. gener. a învinovăți, a acuza. [Var.: încriminá vb. I] – Din fr. incriminer.
INCRIMINÁ vb. I. tr. A imputa cuiva acte criminale, a învinui pe cineva. [P.i. -nez și -min. / fr. incriminer, it. incriminare].
INCRIMINÁ vb. tr. a imputa cuiva acte criminale, abuzuri etc.; a învinui. ( fr. incriminer, lat. incriminare)
INCRIMINÁ vb. v. acuza, inculpa, învinovăți, învinui.
incriminá vb., ind. prez. 1 sg. incriminéz, 3 sg. și pl. incrimineáză
ÎNCRIMINÁ vb. I. v. incrimina.
A INCRIMINÁ ~éz tranz. (persoane) A acuza de săvârșirea unei crime. [Sil. in-cri-] /fr. incriminer
A incrimina ≠ a dezvinovăți
A se incrimina ≠ a se justifica