IMÉNS, -Ă, imenși, -se, adj. Care este extraordinar de mare, de numeros, de intens, de important; colosal, enorm. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, exprimă ideea de superlativ) Foarte, extraordinar. – Din fr. immense, lat. immensus.
IMÉNS, -Ă adj. Foarte mare, nemărginit; vast. ♦ Nenumărat, enorm. ♦ Foarte important. [ fr. immense, it. immenso, lat. immensus].
IMÉNS, -Ă adj. foarte mare, nemărginit; vast. ◊ nenumărat, enorm. ◊ (fig.) foarte important. ( fr. immense, lat. immensus)
IMÉNS adj. 1. v. extraordinar. 2. v. uriaș. 3. v. nemărginit. 4. infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfârșit, nețărmurit, (rar) ilimitat. (O câmpie ~.) 5. colosal, enorm, nenumărat, (înv. și reg.) nesocotit. (O mulțime ~.) 6. v. incalculabil, nelimitat, (rar) necalculabil. (Cu efecte ~.)
Imens ≠ limitat, mic
iméns adj. m., pl. iménși; f. sg. iménsă, pl. iménse
IMÉNS1 adv. (urmat de un determinativ precedat de prepoziția de exprimă ideea de superlativ) La cel mai înalt grad; extraordinar (de); extrem (de). /fr. immense, lat. immensus
IMÉNS2 ~să (~și, ~se) Care este de proporții foarte mari; extraordinar de mare; enorm; gigantic; uriaș; colosal. /fr. immense, lat. immensus