IMANÉNȚĂ, imanențe, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este imanent. – Din fr. immanence, lat. immanentia.
IMANÉNȚĂ s.f. Situația a ceea ce este imanent. [Cf. fr. immanence, it. immanenza].
IMANÉNȚĂ s. f. însușirea, starea a ceea ce este imanent. ( fr. immanence, lat. immanentia)
imanénță s. f., g.-d. art. imanénței; pl. imanénțe
IMANÉNȚĂ ~e f. Caracter imanent. /lat. immanentia, fr. immanence