HÚDĂ, hude, s. f. (Reg.) Gaură, spărtură (în zid, în gard etc.). – Cf. sl. hadŭ „cale, potecuță”.
HÚDĂ ~e f. reg. Drum îngust (nepavat) în interiorul unui sat sau al unui oraș; uliță. /sl. hadu
húdă2, húde, s.f. (reg.) casă.
húdă s. f., g.-d. art. húdei; pl. húde