HELÍCE, helice, s. f. V. elice.
HELÍCE s.f. v. elice.
Helice 1. Una dintre nimfele care l-au crescut pe Zeus. Ca să o ferească de răzbunarea lui Cronus, care voia s-o pedepsească pentru că l-a ocrotit pe Zeus, acesta din urmă a transformat-o pe Helice într-o constelație, numită Ursa Mare. 2. Fiica lui Selinus și soția lui Ion (v. și Ion).