GUSÉU, guseuri, s. n. (Constr.) Placă de oțel care servește la prinderea barelor ce se unesc într-un nod al unei grinzi. – Din fr. gousset.
GUSÉU s.n. Placă de oțel care servește la alcătuirea nodurilor unei grinzi cu zăbrele. [ fr. gousset].
GUSÉU s. n. placă de metal care asigură legătura barelor ce se unesc într-un nod al unei grinzi, al unei ferme² etc.; brachet. ( fr. gousset)
guséu s. n., art. guséul; pl. guséuri/gusée