GROPÍȚĂ, gropițe, s. f. 1. Diminutiv al lui groapă; gropușoară. 2. Mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd sau pe care o au unii oameni (grași) în bărbie, la mâini etc. – Groapă + suf. -iță.
GROPÍȚĂ s. gropușoară.
gropíță s. f., g.-d. art. gropíței; pl. gropíțe
GROPÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la groapă) Adâncitură mică pe care o au unii oameni în obraji (în timpul râsului) sau în bărbie. /groapă + suf. ~iță