GHIPS, (2) ghipsuri, s. n. 1. Sulfat natural hidratat de calciu, incolor sau divers colorat, cu aspect sticlos, sidefos ori mătăsos, cu duritate mică, având numeroase folosiri în industrie. ◊ Expr. A pune în ghips = a imobiliza un membru sau o parte a corpului (care prezintă o fractură sau o fisură) cu ajutorul unui pansament făcut din ghips (1). 2. Obiect sau ornament arhitectonic făcut din ghips (1). [Var.: gips s. n.] – Din germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum.
GHIPS s.n. 1. Sulfat hidratat de calciu natural, întrebuințat la fabricarea ipsosului, în industria porțelanului și în medicină. 2. (La pl.) Ornamentații arhitectonice; (p. ext.) obiecte făcute din acest material. [Var. gips s.n. / germ. Gips, fr. gypse].
GHIPS s. n. 1. sulfat natural hidratat de calciu de duritate mică, folosit la fabricarea ipsosului, în industria porțelanului, în medicină etc. 2. sculptură din acest material. ( germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum)
GHIPS s. ipsos, (înv.) plastru. (Statuetă de ~.)
ghips s. n., (obiecte, ornamente) pl. ghípsuri
GHIPS ~uri n. 1) Mineral format din sulfat hidratat de calciu, cu aspect sticlos sau mătăsos, cu duritate mică, având diferite întrebuințări (în construcții, în medicină etc.). 2) Sculptură din astfel de mineral. /germ. Gips, lat. gypsum