GERUÍT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.
GERUÍ, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. A se face, a fi foarte frig, a se lăsa ger. – Ger + suf. -ui.
A GERUÍ ~iésc 1. intranz. A fi ger; a fi frig foarte mare. 2. tranz. (rufe) A scoate la ger să se usuce (și să se înălbească). /ger + suf. ~ui
GERUÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A GERUI. 2) Care este atins de ger; puțin înghețat. /v. a gerui
geruí vb., ind. prez. 3 sg. geruiéște, imperf. 3 sg. geruiá; conj. prez. 3 sg. geruiáscă