GĂITĂNÍ, găitănesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A răsuci, a împleti găitane (1). ♦ Refl. Fig. (Despre iarbă) A se răsuci la vârf. [Pr.: gă-i-] – Din găitan.găităní vb. (sil. gă-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găitănésc, imperf. 3 sg.
găităneá; conj. prez. 3 sg. și pl. găităneáscă