FOLÓS, foloase, s. n. Câștig moral sau material; avantaj, profit, haznă, folosință. ◊ Loc. adj., adv. În (sau spre, pentru) folosul cuiva = în interesul, în avantajul, spre binele cuiva. Cu folos = în mod avantajos, cu profit. De folos = folositor, avantajos. ◊ Expr. Ce folos? = la ce bun? degeaba. – Din ngr. ófelos.
FOLÓS s. 1. v. avantaj. 2. afacere, avantaj, chilipir, câștig, pricopseală, profit, (Transilv. și Maram.) haznă, (fam. și ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să …) 3. avantaj, binefacere, dar, privilegiu. (~oasele tehnicii moderne.) 4. eficacitate, eficiență, operativitate, productivitate, randament, valoare. (~ul unei metode.) 5. serviciu. (A adus imense ~oase științei.) 6. v. utilitate.
Folos ≠ daună, pagubă, pierdere
folós (foloáse), s. n. – Profit, avantaj, beneficiu, utilitate. Ngr. ὄφελος, redus la φέλος (Cihac, II, 660; Murnu 25; Pușcariu, Lr., 261). – Der. folosi, vb. (a fi util; a sluji; a ajuta; refl., a avea profit; a cîștiga, a beneficia; a se întrebuința); folosință, s. f. (înv., profit, utilitate; folosire; uzufruct); folositor, adj. (util; înv., îndatoritor, săritor); nefolositor, adj. (inutil). – Din rom. provine rut. fol’os, fol’osyty (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 408).
folós s. n., pl. foloáse
FOLÓS ~oáse n. Venit material sau spiritual; câștig; beneficiu; avantaj; profit. / ngr. ófelos