FLÉȘĂ, fleșe, s. f. 1. Acoperiș foarte înalt, în formă de piramidă sau de con, folosit, mai ales în evul mediu, la construcțiile monumentale ale bisericilor. 2. Partea din spate a afetului unui tun. 3. Procedeu ofensiv la scrimă, constând din deplasarea energică și rapidă a corpului înainte. – Din fr. flèche.
FLÉȘĂ s.f. 1. Acoperiș foarte înalt în formă de săgeată, folosit la turnurile monumentale. 2. Partea din spate a afetului unui tun. 3. Procedeu ofensiv la scrimă, constând din deplasarea energică a corpului spre înainte. ◊ Atac în fleșă = atac repede, ca săgeata. [ fr. flèche].
FLÉȘĂ s. f. 1. element de acoperiș foarte înalt, în formă de săgeată, la turnurile monumentale. 2. partea din spate a afetului unui tun. 3. procedeu ofensiv la scrimă prin deplasarea energică a corpului spre înainte. ( fr. fléche)
fléșă s. f., art. fléșa, g.-d. art. fléșei; pl. fléșe
FLÉȘĂ ~e f. (în arhitectura medievală) Acoperiș îngust și înalt, în formă de con sau de piramidă, folosit la clădirile monumentale (biserici, palate etc.). /fr. fleche