FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.
FILOTÍM adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.
filótim (-mi), adj. – Generos, darnic, galanton. – Mr. filotim. Ngr. φιλότιμος (DAR; Gáldi 191). Sec. XVIII. – Der. filotim, s. n. (dar; filodormă), sec. XIX, înv.; filotimie, s. f. (generozitate, blîndețe), din ngr. φιλοτιμία; filotimisi, vb. refl. (a da dovadă de generozitate, a se purta cu galanterie), din ngr. φιλοτιμέω, aorist φιλοτίμησα (Graur, BL, IV, 79).
filótim adj. m., pl. filótimi; f. sg. filótimă, pl. filótime
filótim s. n., pl. filótime
FILÓTIM1 ~i m. Plată nelegală pe care o pretinde cineva în schimbul unui privilegiu; filodormă. /ngr. filótimos
FILÓTIM2 ~ă ( ~i, ~e) înv. (despre persoane) Care este generos; amator de a face daruri; darnic. /ngr. filótimos