FARDÁT1, fardaturi, s. n. Faptul de a (se) farda. – V. farda.
FARDAT2, -Ă, fardați, -te, adj. (Despre față, buze, ochi; p. ext. despre oameni) Dat cu fard; sulimenit. – V. farda.
FARDÁT s. v. fardare.
FARDÁT adj. machiat, vopsit, (pop. și fam. peior.) boit, (pop.) dres, pictat, rumenit, sulimenit, (înv. și reg. peior.) spoit. (Femeie ~.)
fardát s. n., pl. fardáturi
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder.
A FARDÁ ~éz tranz. (fața, buzele) A da cu fard; a machia. /fr. farder
FARDÁ vb. I. tr., refl. A (se) vopsi, a (se) da cu fard. [ fr. farder].
FARDÁ vb. I. tr., refl. a (se) vopsi, a (se) da cu fard. II. tr. a izola, în scop de protejare, mărfurile din hambarele unei nave, cu ajutorul unui material de separare. ( fr. farder)
FARDÁ vb. a (se) machia, a (se) vopsi, (pop. și fam. peior.) a (se) boi, (pop.) a (se) drege, a (se) picta, a (se) rumeni, a (se) sulimeni, (înv. și reg. peior.) a (se) spoi.
fardá vb., ind. prez. 1 sg. fardéz, 3 sg. și pl. fardeáză