EVENTÍV, eventive, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.
EVENTÍV adj.n. Verb reflexiv eventiv (și s.n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. [ fr. éventif].
EVENTÍV adj. verb reflexiv ~ (și s. n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. ( fr. éventif)
eventív adj. m., pl. eventívi; f. sg. eventívă, pl. eventíve
eventív s. n., pl. eventíve