ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de.., extraordinar de… – Din fr. énorme, lat. enormis.
ENÓRM, -Ă adj. Foarte mare, imens, colosal. // adv. Foarte mult; extrem de… [ fr. énorme, it. enorme, cf. lat. enormis ex – afară, norma – regulă].
ENÓRM, -Ă I. adj. foarte mare, imens, colosal. II. adv. foarte mult; extrem de… ( fr. énorme, lat. enormis)
ENÓRM adj. 1. v. extraordinar. 2. v. uriaș. 3. (fig.) mamut. (O uzină ~.) 4. v. nemărginit. 5. colosal, imens, nenumărat, (înv. și reg.) nesocotit. (O mulțime ~.) 6. v. incalculabil.
Enorm ≠ infim
enórm adj. m., pl. enórmi; f. sg. enórmă, pl. enórme
ENÓRM1 adv. 1) Foarte mult. 2) (urmat de adjective cu prepoziția de) Extrem de…; din cale afară de…; nemaipomenit de… ~ de greu. /fr. énorme, lat. enormis
ENÓRM2 ~ă (~i, ~e) Care este de proporții foarte mari; extraordinar de mare; gigantic; uriaș; colosal; imens. /fr. énorme, lat. enormis