DOVLEÁC, dovleci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante cu tulpina întinsă pe pământ, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite în alimentația omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dövlek.
DOVLEÁC s. (BOT.; Cucurbita) (reg.) lubă, pepene, (Mold. și Transilv.) bostan, (Transilv. și Ban.) curcubetă, (Ban.) dulete, (Ban. și Transilv.) ludaie.
DOVLEÁC s. v. cap.
dovleác (dovléci), s. m. – Bostan (Cucurbita pepo). Tc. devlek (Șeineanu, II, 161; Lokotsch 555), cf. mag. döblek, sb. dumlek. – Der. dovlecel, s. m. (bostănel, Cucurbita pepo).
dovleác s. m. (sil. -vleac), pl. dovléci
DOVLEÁC ~éci m. 1) Plantă târâtoare cu fructe mari, rotunde sau lunguiețe, folosite în alimentația omului și a animalelor; bostan. 2) Fructul acestei plante. [Sil. dov-leac] /turc. dövlek