DIPLOMÁTIC¹, -Ă, diplomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei care cercetează diplomele și documentele oficiale vechi și le stabilește autenticitatea. 2. Adj. (Rar) Care aparține diplomelor și documentelor oficiale vechi, privitor la aceste diplome și documente. – Din fr. diplomatique, lat. diplomaticus.
DIPLOMÁTIC², -Ă, diplomatici, -ce, adj. Referitor la diplomație sau la diplomați², care aparține diplomației sau diplomaților². ♦ Care arată, trădează abilitate, subtilitate, șiretenie; diplomat². – Din fr. diplomatique.
DIPLOMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la diplomație, de diplomat. ◊ Corp diplomatic = totalitatea ambasadorilor, miniștrilor și reprezentanților străini care se află în capitala unui stat. 2. Abil, calculat. [Cf. fr. diplomatique, it. diplomatico].
DIPLOMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la diplomație, de diplomat. ♦ corp ~ = totalitatea ambasadorilor, miniștrilor și reprezentanților străini care se află în capitala unui stat. 2. abil, calculat. II. s. f. 1. disciplină a istoriei care se ocupă cu cercetarea vechilor diplome, a cărților și a altor documente oficiale. 2. diplomație (1). ( fr. diplomatique, lat. diplomaticus, /II, 2/ germ. Diplomatik)
DIPLOMÁTIC adj. (înv.) politic. (O acțiune ~.)
diplomátic (referitor la diplome, la diplomație) adj. m. (sil. -plo-), pl. diplomátici; f. sg. diplomátică, pl. diplomátice
DIPLOMÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de diplomație; propriu diplomației. Corp ~. 2) fig. Care vădește mult tact și iscusință în relațiile cu oamenii; cu tact și iscusință față de oameni. Răspuns ~. /fr. diplomatique
ACADEMIA DIPLOMATICĂ INTERNAȚIONALĂ, organizație internațională neguvernamentală, cu sediul la Paris, creată în 1926, în scopul efectuării de studii asupra principalelor probleme politice cu care este confruntată omenirea. Printre președinții Academiei s-a numărat și N. Titulescu.