DÍNCOLO adv. 1. În partea cealaltă, în partea opusă vorbitorului. Loc. adj. De dincolo = care se află în cealaltă parte; care se află peste hotare. ◊ Loc. prep. Dincolo de… = a) în partea cealaltă a…; b) în afara celor spuse. Pe dincolo = în partea cealaltă (trecând de-a curmezișul sau pe ocolite), prin cealaltă parte. ♦ (În credințele religioase) În lumea cealaltă, în lumea de apoi. 2. (În corelație cu „ici”, „colo”, „aici” etc.) În altă parte. Aici înflorește o floare, dincolo un copac. ◊ Expr. Așa și pe dincolo = așa cum s-a spus mai sus, în felul în care se cunoaște sau într-un fel pe care vorbitorul nu vrea să-l spună [Acc. și: dincólo] – De⁴ + încolo.
DÍNCOLO adv. În partea cealaltă (opusă vorbitorului). ~ de Nistru. ◊ De ~ din partea opusă locului unde se află vorbitorul. Pe ~ prin partea cealaltă; pe ocolite. Așa și pe ~ într-un fel pe care vorbitorul nu vrea să-l precizeze; așa și așa. /de + încolo
DÍNCOLO adv. (înv.) decinde. (A trecut ~.)
díncolo (în acea parte, acolo) adv.
dincólo (din acea parte, de acolo) adv.
de díncolo prep. + adv.