DESENÁT s. n. Desenare. – V. desena.
DESENÁT s.n. Desenare. [ desena].
DESENÁT s. n. desenare. ( desena)
DESENÁT adj. (pop.) scris. (Parcă are fața ~.)
DESENÁT s. v. desenare.
desenát (desenare) s. n.
DESENÁ, desenez, vb. I. 1. Tranz. A executa un desen (1). 2. Refl. A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. 3. Tranz. Fig. (Rar) A schița, a contura o problemă, o chestiune. [Var.: desemná, (înv.) desiná vb. I] – Din fr. dessiner.
A DESENÁ ~éz tranz. 1) A reprezenta prin desen. 2) A face să se deseneze; a profila; a contura; a zugrăvi; a schița. /fr. dessiner
A SE DESENÁ mă ~éz intranz. A se închega în contururi precise; a căpăta forme distinctive; a se profila; a se contura; a se zugrăvi; a se delimita. /fr. dessiner
DESENÁ vb. I. 1. tr. A face un desen. 2. refl. A apărea, a se ivi, a se contura, a se profila. [Cf. fr. dessiner].
DESENÁ vb. I. tr. a face un desen. II. refl. a apărea, a se contura, a se profila. ( fr. dessiner)
DESENÁ vb. 1. (înv. și pop.) a scrie, a zugrăvi. (A ~ o c********ă.) 2. a se contura, a se delimita, a se desluși, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.)
desená (a executa un desen, a se profila, a (se) contura) vb. ind. prez. 1 sg. desenéz, 3 sg. și pl. deseneáză