DECANTA

DECANTA

DECANTÁ, decantez, vb. I. Tranz. A limpezi un lichid tulbure, în care se află particule solide în suspensie, scurgând lichidul limpezit după sedimentarea particulelor pe fundul vasului. ♦ A curăța de impurități, a înlătura murdăria. ♦ Fig. A limpezi, a clarifica, a lămuri. – Din fr. décanter.
DECANTÁ vb. I. tr. A limpezi un lichid care conține părticele solide în suspensie prin scurgerea acestuia după depunerea lor. ♦ (Fig.) A limpezi, a clarifica, a lămuri. [ fr. décanter].
DECANTÁ vb. tr. 1. a limpezi un lichid care conține particule solide în suspensie prin îndepărtarea acestuia după depunerea lor. 2. (fig.) a limpezi, a clarifica. ( fr. décanter)
decantá vb., ind. prez. 1 sg. decantéz, 3 sg. și pl. decanteáză
A DECANTÁ ~éz tranz. 1) (lichide) A separa de impurități prin scurgere (după sedimentare). 2) fig. (lucruri, idei etc.) A face înțeles (după anumite reflecții); a clarifica; a limpezi; a lămuri; a elucida. /fr. décanter
decantéz v. tr. (fr. décanter, din latina alchimiștilor decanthare, d. canthus, vgr. kanthós [cuv. african orĭ sp.], coada ochĭuluĭ, obadă, gît de garafă). Chim. Transvazez un lichid limpezit lăsînd drojdia.