DEBORDÁRE, debordări, s. f. Acțiunea de a deborda. – V. deborda.
DEBORDÁRE s. v. vomitare.
debordáre s. f., pl. debordări
DEBORDÁ, debordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre ape curgătoare, la pers. 3) A ieși din albie; a se revărsa; (despre lichidul dintr-un vas) a da pe dinafară; (despre vase) a nu mai cuprinde conținutul, a lăsa să curgă pe dinafară; a fi prea plin. 2. Intranz. și tranz. A vărsa, a vomita. – Din fr. déborder.
A DEBORDÁ ~éz 1. intranz. (despre ape curgătoare) A ieși din albie; a trece peste maluri; a se revărsa; a irupe. 2. tranz. (alimente) A da afară din stomac pe gură; a vomita; a vărsa. /fr. déborder
DEBORDÁ vb. I. intr. 1. A se revărsa; a trece peste marginile unui vas prea plin. 2. A vărsa, a vomita. [ fr. déborder].
DEBORDÁ vb. I. intr. a ieși din albie, a se revărsa; a trece peste marginile unui vas prea plin. II. intr., tr. a vomita. ( fr. déborder)
DEBORDÁ vb. 1. v. revărsa. 2. v. vomita.
debordá vb., ind. prez. 1 sg. debordéz, 3 sg. și pl. debordeáză
debórd și –éz, a –á v. intr. (fr. déborder, d. bord, margine). Barb. Mă revărs: fluviu debordează. Vărs, borăsc.