DEASÚPRA adv. În partea de sus, în partea imediat superioară; sus, peste (ceva). ◊ Pe deasupra = a) peste ceva; b) în plus, în afară de…; c) fără a adânci lucrurile, superficial. ◊ (Cu valoare de prepoziție, cu determinări în genitiv) Deasupra casei. ◊ Expr. A fi deasupra nevoii = a fi scăpat de o nevoie, a fi ieșit (cu bine) dintr-un moment sau dintr-o situație (materială) grea, a se afla în afară de pericol. [Var.: (reg.) dasúpra adv.] – De⁴ + asupra.
DEASÚPRA adv. 1) Într-un loc situat la o înălțime mai mare decât altul; sus. 2) Peste ceva. ◊ Pe ~ a) în plus la ceva; b) superficial; fără a intra în amănunte. 3) În direcție verticală; în înălțime; sus. /de + asupra
DEASÚPRA adv., prep. s. 1. adv. sus. (Se ridică ~.) 2. prep. pe, peste. (~ mesei era pusă mușamaua.) 3. prep. asupra, peste. (Se apleacă ~ lui.) de-a școála v. șotron.
Deasupra ≠ dedesubt
deasúpra adv. (sil. deasupra)
deasúpra (ea dift.) prep. cu gen. (lat. de, ad și supra). Pe, asupra (în opoz. cu dedesupt): o sabie atîrna deasupra capuluĭ luĭ Damocle. Pe deasupra, maĭ sus de: glonțu îi trecu pe deasupra capuluĭ. Dea deasupra, de sus: dă-mĭ un pahar de deasupra dulapuluĭ. – Vechĭ. de supra, de sus, de deasupra.