CORTURÁR, -Ă, corturari, -e, s. m. și f. Țigan care locuiește în mod obișnuit în cort; țigan nomad. – Cort + suf. -ar.
CORTURÁR s. v. țigan nomad.
corturár s. m., pl. corturári
corturár m. (d. cort, corturĭ). Trans. Care umblă cu cortu din loc în loc: Țiganĭ corturarĭ.
CORTURÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Țigan nomad care trăiește în cort. /cort + suf. ~ar