CONLUCRÁRE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. – V. conlucra.
CONLUCRÁRE s.f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. [ conlucra].
CONLUCRÁRE s. v. colaborare.
conlucráre s. f. → lucrare
CONLUCRÁ, conlucréz, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune. – Con¹– + lucra (după fr. collaborer).
A CONLUCRÁ ~éz intranz. A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a coopera. /con- + a lucra
CONLUCRÁ vb. I. intr. A lucra împreună cu cineva, a colabora; a contribui la o acțiune. [ con- + lucra, după fr. collaborer].
CONLUCRÁ vb. intr. a colabora, a-și aduce contribuția la o acțiune. (după fr. collaborer)
CONLUCRÁ vb. v. colabora.
conlucrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. conlucréz, 3 sg. și pl. conlucreáză
conlucréz v. intr. (con- și -lucrez). Colaborez.