CLIRONOMISÍ, clironomisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A moșteni (un bun, un drept). – Din ngr. klironomíso (viit. lui klironomó).CLIRONOMISÍ vb. v. moșteni.clironomisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clironomisésc, imperf. 3 sg. clironomiseá;
conj. prez. 3 sg. și pl. clironomiseáscăA CLIRONOMISÍ ~ésc tranz. înv. (drepturi, bunuri materiale) A căpăta prin clironomie; a moșteni. /ngr. klironomoclironomisésc v. tr. (ngr. klironomó, aor. klironómisa). Mold. Sec. 18-19. Vechĭ. Moștenesc.