CIRCUMVOLUȚIÚNE s. f. v. circumvoluție.
CIRCUMVOLUȚIÚNE s.f. v. circumvoluție.
circumvoluțiúne f. (lat. circumvolútio, -ónis. V. evoluțiune, volbură). Sucire în prejur [!]. Circumvoluțiunile creĭeruluĭ, sinuozitățile (cotiturile) luĭ. – Și -úție.