ciornéi, ciornéi, s.m. (reg.) om negru, om tuciuriu, om arămiu.
CIÓRNĂ, ciorne, s. f. Lucrare scrisă provizoriu, în primă redactare; concept, bruion. – Din rus. ciornâi „negru”.
CIÓRNĂ ~e f. Variantă inițială a unei lucrări; lucrare în primă redacție; schiță; concept. [G.-D. ciornei; Sil. cior-nă] /rus. ciornyj
CIÓRNĂ s. bruion, concept, schiță. (~ a unei piese de teatru.)
ciórnă adj. f. (reg., înv.) neagră.
ciórnă (ciórne), s. f. – Lucrare scrisă, provizoriu, concept, bruion. Sl. črunŭ „negru”, cf. rus. na čorno „în formă de ciornă” (Cihac, II, 48). – Der. ciorni, vb. (a scrie ciorna); ciornoia, vb. (a face ceva pentru prima oară); ciornaie, s. f. (vită slabă și costelivă); ciornei, s. m. (om negricios, ars de soare). Toți acești der. reproduc fonetismul rus. čornyĭ „negru,” cf. cerni.
ciórnă s. f., g.-d. art. ciórnei; pl. ciórne
cĭórnă f., pl. e (rus. čérnyĭ [pron. čornyĭ], negru, fem. cérnaĭa; načernó, pe necurat, pe prima foaĭe a redactăriĭ. V. cerneală). Fam. Concept, hîrtie pe care s´a scris prima redactare.