CIOLTÁR, cioltare, s. n. (Înv. și pop.) Pătură (de postav), de obicei înflorată sau împodobită cu diferite cusături, care se pune sub șa. – Din tc. çultari.
CIOLTÁR s. șabracă, valtrap, (pop.) țol, (reg.) harșa, ibâncă, japiu, pocladă, pocrovăț, (înv.) abai. (~ul se pune sub șaua calului.)
cioltár, cioltáre, s.n. (înv. și fam.) 1. pătură înflorată sau împodobită cu diferite cusături, care se pune sub șa; abai, harșá, șabracă, ilânci, țol, valtrap. 2. covor țărănesc de perete; scoarță, chilim. 3. scurteică, cațaveică, scurtă.
cioltár (cioltáre), s. n. – 1. Pătură care se pune pe cal. – 2. Covor. Tc. çoltar (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 131); cf. bg. čultar, sb. čoltar, mag. csoltár, pol. czoldar.
cioltár s. n., pl. cioltáre
cĭoltár n., pl. e (turc. čoltar, čultar, čuldar, d. čul, cergă de învălit [!] calu; sîrb. čoltar, ung. csoltár, pol. czoldar. V. țol). Vechĭ. Șabracă, arșa.
CIOLTÁR ~e n. înv. Bucată de postav împodobită cu cusături, care se punea pe spinarea calului sub șa; valtrap. /turc. çultari