CHIPCÉL s. n. Unealtă de pescuit pește mărunt, formată dintr-o plasă prinsă pe un schelet de lemn și având forma unei linguri mari. [Var.: chepcél s. n.] – Et. nec.
chipcél v. chepcel
chipcél (Dun. de jos) și chep- (Dun. de sus) n., pl. e (din chepcea, pl. -ele, de unde apoĭ un sing. -pcel). Cĭorpac. – Și cipcel (Br.).