CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui.CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Astăzi fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Din chezaș.CHEZĂȘUÍ vb. v. garanta, gira, răspunde.chezășuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc,
imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chezășuiáscăA CHEZĂȘUÍ ~iésc tranz. înv. 1) A asigura în calitate de chezaș; a garanta. 2) A asigura printr-o chezășie. /chezaș + suf. ~uichezășuĭésc v. tr. și intr. (ung. kezesítni, id.). Garantez. – În est și chezășluĭesc și închez- (ung. kezeselni).