CHELICÉR, chelicere, s. n. Fiecare dintre cele două apendice ale animalelor arahnide, care au rolul de a prinde prada. – Din fr. chélicère.
CHELICÉR s. n. fiecare dintre cele două apendice cefalice la arahnide, organe de atac și de apărare, provenind din modificarea primei perechi de maxile. ( fr. chélicère)
chelicér s. n., pl. chelicére
CHELICÉR ~e n. Apendice al arahnidelor cu care prind hrana. /fr. chélicère
CHELICÉRE s.n.pl. (Zool.) Apendice cefalic la arahnide, care formează o pereche de dinți, uneori veninoși (la păianjeni). [Sg. chelicer. / fr. chélicères].