BUCLĂ

BUCLĂ

BÚCLĂ, bucle, s. f. I.

1. Șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț. 2. Porțiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă (I

1). II.

1. Curbă dintr-un drum în serpentină. ♦ Cot al unui curs de apă. 2. Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. 3. (În sintagma) Buclă digitală = aparat electronic folosit pentru redarea infinită a unei secvențe sonore înregistrate. – Din fr. boucle.
BÚCLĂ s.f. I.

1. Șuviță de păr răsucită; cârlionț, zuluf. 2. Parte a ochiului unui fir format în timpul tricotării. II.

1. Curbă pronunțată folosită la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ♦ Porțiune a unui curs de apă cu o puternică cotitură. 2. Piesă de metal pe care se fixează, îndoindu-se, capătul unui cablu. [ fr. boucle].
BÚCLĂ s. f. 1. șuviță de păr răsucită; cârlionț, zuluf. 2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării. 3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ◊ cotitură a unui curs de apă. 4. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porțiuni dintr-o curbă închisă. 4. (inform.) secvență din instrucțiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiții. 6. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi. ( fr. boucle)
BÚCLĂ, bucle, s. f. I.

1. Șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț. 2. Parte a ochiului unui fir, formată în timpul tricotării. II.

1. Curbă foarte pronunțată, folosită la unirea porțiunilor drepte ale unui drum în serpentină. ♦ Porțiune șerpuită a unui curs de apă. 2. Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. – Fr. boucle.
BÚCLĂ s. 1. cârlionț, creț, inel, ondulație, ondulă, val, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitură, (reg.) scârlionț, zgârlăunte, (Ban.) cocor, (prin Munt. și Mold.) scâr. (~ a părului cuiva.) 2. (TEHN.) spiră. (~ a unui cablu.)
búclă

(búcle), s. f. – Cîrlionț, zuluf. Fr. boucle. – Der. bucla, vb. (a ondula, a încreți), din fr. boucler; buclarisi, vb. (a greși lovitura, a o da în bară), a cărei formație nu este clară. Fiind vorba de un cuvînt curent în argoul elevilor, și avînd în vedere terminația sa, proprie înprumuturilor din ngr., presupunem că este vorba de fr. boucler „a ține la arest”, sau „a pedepsi un elev interzicîndu-i să plece”; în acest caz ar fi termen importat la începutul sec. XIX, în epoca primelor licee franceze din București și Iași. Nu este probabilă explicația lui Scriban, care pleacă de la bg. burak „sfeclă”, pentru a construi un vb. *buraklisam „mă înroșesc”.
búclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. búclei; pl. búcle
1)

búclă f. (mrom.) V. boclă.
2)

búclă f., pl. e (fr. boucle, d. lat. búccula, dim. d. bucca, bucă, obraz). Barb. Ciuf de păr cîrlionțaț, cîrlionț, zuluf.
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. Și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula.2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.
A

BUCLÁ ~éz tranz. (părul) A face să se bucleze; a cârlionța; a se ondula; a se încreți. [Sil. bu-cla] /fr. boucler
A

SE BUCLÁ se ~eáză intranz. (despre păr) A se răsuci, căpătând formă de buclă; a se cârlionța; a se ondula; a se încreți. [Sil. bu-cla] /fr. boucler
BÚCLĂ

~e f. 1) Șuviță de păr, răsucită în spirală; cârlionț; zuluf. 2) Îndoitură în formă de laț a firului din care este alcătuit ochiul unui tricot. 3) Porțiune a albiei unui curs de apă, având forma unei curbe foarte pronunțate. 4) tehn. Piesă metalică pe care se fixează capătul unui cablu. [Sil. bu-clă] /fr. boucle
BUCLÁ vb. I. tr., refl. A(-și) răsuci părul în bucle, a (se) cârlionța, a(-și) încreți (părul). [P.i. -lez. / fr. boucler].
BUCLÁ vb. tr., refl. a(-și) răsuci părul în bucle, a (se) cârlionța. ( fr. boucler)
BUCLÁ, buclez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța. – Fr. boucler.
BUCLÁ vb. v. ondula.
buclá vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. bucléz, 3 sg. și pl. bucleáză
bucléz v. tr. (fr. boucler). Barb. Încrețesc, cîrlionțez, fac păru în formă de bucle.