BUCÁL,

-Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ◊ Loc. vb. Pe cale bucală = (despre medicamente) pe gură, oral. – Din fr. buccal.
BUCÁL,

-Ă adj. Referitor la gură. ◊ Pe cale bucală = pe gură. [ fr. buccal, cf. lat. bucca – gură].
BUCÁL,

-Ă adj. referitor la gură, o pe cale ~ă = pe gură. ( fr. buccal)
BUCÁL,

-Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură. ◊ Expr. Pe cale bucală = pe gură. – Fr. buccal.
BUCÁL adj. (MED.) oral. (Medicament luat pe cale ~.)
bucál adj. m., pl. bucáli; f. sg. bucálă, pl. bucále
bucál,

-ă adj. (fr. buccal, d. lat. bucca, obraz. V. bucă). Anat. Al guriĭ: cavitatea bucală. V. oral.
BUCÁL

~ă (~i, ~e) Care ține de gură; propriu gurii. /fr. bucal