BREVETÁRE, brevetări, s. f. Faptul de a breveta. – V. breveta.BREVETÁRE s.f. Acțiunea de a breveta. [ breveta].BREVETÁRE s. f. Faptul de a breveta.BREVETÁRE s. (rar) patentare. (~ a unei invenții.)brevetáre s. f., g.-d. art. brevetării; pl. brevetăriBREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.A BREVETÁ ~éz tranz. (invenții, descoperiri etc.) A recunoaște în mod oficial (prin acordare de brevet); a patenta. /fr. breveterBREVETÁ vb. I. tr. A acorda un brevet; a patenta. [ fr. breveter
].BREVETÁ vb. tr. a acorda un brevet; a patenta. ( fr. breveter)BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet. – Fr. breveter.BREVETÁ vb. (rar) a patenta. (A ~ o invenție.)brevetá vb., ind. prez. 1 sg. brevetéz, 3 sg. și pl. breveteázăbrevetéz v. tr. (fr. breveter). Acord un brevet cuĭva (unuĭ inventator). Recunosc printr’un brevet: a breveta o mașină. Fac să mi se recunoască c’am inventat: eŭ: mĭ-am brevetat mașina.