BOGOMÍLIC,

-Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.
BOGOMÍLIC,

-Ă, bogomilici, -e, adj. Care ține de bogomilism. – Din Bogomil (nume propriu) + suf. -ic.
bogomílic adj. m., pl. bogomílici; f. sg. bogomílică, pl. bogomílice
bogomílic,

-ă adj. Relativ la secta lui Bogomil, un eretic Bulgar din evu mediŭ.
BOGOMÍLIC

~că (~ci, ~ce) Care ține de bogomilism; propriu bogomilismului. /Bogomil

n. pr. + suf. ~ic
BOGOMÍLIC,

-Ă, (‹ bogomilism) adj. Care aparține bogomilismului, privitor la bogomilism. ♦ Literatură b. = parte integrantă a literaturii apocrife, apărută o dată cu bogomilismul. S-a bucurat de o mare popularitate, în ciuda interzicerii ei de către Biserică, datorită subiectelor, ca și fanteziei poetice, accesibilității stilului și limbii.