BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) toci, a(-și) pierde sau a face să piardă intensitatea simțurilor și a emoțiilor; a (se) dezgusta, a deveni sau a face să devină indiferent. – Din fr. blaser.
BLAZÁ vb. I. refl. A se plictisi, a se dezgusta de toate. ♦ tr. A face pe cineva incapabil de emoții, de impresii puternice; a face insensibil, indiferent la toate. [ fr. blaser].
BLAZÁ vb. refl., tr. a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate, incapabil de emoții, indiferent. ( fr. blaser)
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit și dezgustat de toate sau de ceva. – Fr. blaser.
BLAZÁ vb. (livr.) a (se) dezabuza. (Viața l-a ~.)
blazá (blazéz, blazát), vb. – A deveni indiferent, a obosi. Fr. blaser.
blazá vb., ind. prez. 1 sg. blazéz, 3 sg. și pl. blazeáză
BLÁZĂ s. f. Parte a unei instalații de distilare în formă de recipient, în care se introduce amestecul distilat. – Din germ. Blase.
A BLAZÁ ~éz tranz. A face să se blazeze. /fr. blaser
A SE BLAZÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni indiferent; a se dezgusta. /fr. blaser
BLÁZĂ s.f. Recipient, vas mare de laborator; cazan. [ germ. Blase].
BLÁZĂ s. f. Rezervorul de la partea inferioară a unei coloane de rectificare, în care se introduce amestecul care trebuie rectificat. – Germ. Blase.
blazéz v. tr. (fr. blaser, de orig. neșt.). Slăbesc simțurile, tocesc gustu: destrăbălarea l-a blazat.