BIURÓU s.n. v. birou.bĭuróŭ n., pl. urĭ (fr. bureau, masă de scris, dim. d. bure, stofă groasă de lînăçare se întinde pe bĭurouri). Masă de scris. Camera în care lucrează funcționariĭ: bĭurou unuĭ ministru. Secțiune administrativă a unuĭ minister și funcționariĭ eĭ. Locu unde se reunesc comisiunile uneĭ adunărĭ. Stabiliment public: bĭuroŭ
de poștă. Prezidentu, viceprezidentu și secretariĭ uneĭ adunărĭ. Cabinet de contabili, de funcționarĭ superiorĭ aĭ uneĭ administrațiunĭ particulare. Bĭurourile camereĭ senatuluĭ, acelea care studiază diferite chestiunĭ la ordinea zileĭ. Bĭuroŭ de plasare, bĭuroŭ care se ocupă de servitorĭ, guvernante ș.a. – Și biroŭ (pop.).